fly

Mustele au trompa. Ce fac cu ea? Muzica nu produc, daca nu pui la socoteala baraielile matinale, comparabile cu un jazz atat de experimental ca iti pocnesc plombele incercand sa il mesteci. Si, oricum, pe asta o fac cu aripioarele. Deci?
Pai, sug. Aha. De foame? Poate. Asa se explica de ce isi fac veacul pe langa cojile de pepene, paharele cu resturi de limonada, sau cine stie ce mai uit eu afara din frigider sau pe funduri de castroane. Nu inteleg insa ce fac pe restul suprafetelor. Ce le fute pe ele luciul unui surub al cuierului din hol, de ce patineaza pe scoica desperecheata lipita de perete, care tine sapunul in baie, sau de ce calaresc aiurea rotita de scroll a mouse-ului (despre care stiu bine ca nu e manjita cu dulceata). Si, mai ales, ce cauta pe mine?

Ce poate atrage musca asta singuratica care se mai opreste pe un genunchi sau care da sa mi se piarda in par? Ce spera sa obtina? Ce poate extrage din genunchiul meu stang? NU e tantar. Nu e nimic de scos pentru ea. Biata musca se va trezi si maine dimineata tot musca. Nici o metamorfoza anti-kafkaesca nu o va face sa isi intinda picioarele cu oase si carne maine, nici o coincidenta fericita nu ii va reflecta o raza de soare o singura data in ochi, in loc de cateva mii de ori. Pentru ea un tricou rosu nu va fi decat o imensa pajiste de pe care poate culege amintiri mult mai seci ca ale mele- miros de detergent, urme ale ceaiurilor trecute.

Dar oare pentru ele ar fi dumnezeiasca transformarea? Ar ranji la modul in care lumea se vede, si-ar baga picioarele in fantani arteziene si ar rade cu pofta la filme cu Stan si Bran? Sau ar urla deznadajduita vazand cum i s-au retras aripile si cum, pe spate, ii pocneste vertebra cu vertebra coloana cand se trezeste dimineata? Ar plange cand ar vedea ca nu se poate prinde de pereti si la ametelile de care ar da cu capul in jos? Si si-ar da, oare, pumni in umerii goi cand ar realiza ca pentru a zbura ii trebuie bilete si etichete pe bagaje?

Advertisements
Posted in wind through the neurons | Leave a comment

strike tu

monsters under the bunk beds….

Posted in wind through the neurons | Leave a comment

rabdare.

Posted in in mintea mea la ceas de noapte | Leave a comment

help taming the terrors?

Posted in wind through the neurons | Leave a comment

birjar, to the hug shop!

Posted in wishful thinkin' | Tagged , , | Leave a comment

Ce fel de elastice de par poarta doamnele?

Mi se scurge nisip printre degete. Nici macar nu le strang prea tare, stiu ca o sa-si faca vantul de cap, si firicelele ramase vor fi cele lipite in momentele cu palme transpirate si emotii. Atat.

Cand eram mica, aveam o imagine a unei eu ipotetice, adulta, cu pantofi cu toc- albi!- si poseta asortata, mergand grabita pe un bulevard. Si dupa farama de secunda plina de mandrie, imi imaginam, dezastruos, cum tocul pantofului ramanea prins in asfaltul topit, sau in gaurelele unei guri de canal, iar eu mai faceam cativa pasi, distrugand iluzia ciorapului sidefat pe care il purtam.

Cum iti dai seama ca ai ajuns adult, cand inca iti strangi intre camerele inimii tremuraturi de 16 ani?

Posted in wind through the neurons | Leave a comment

i should not be watching tv

Unde sunt celelalte opt degete din reclama de la Exoderil? Don’t those big toes have a family?

Posted in wind through the neurons | Leave a comment